În padurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douazeci si patru).
Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu fata-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafar ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din paduri braziliene.
Iar capsunii de pe jos
Îi trimit în nari mireazma
De tamâie si aghiazma,
Pruncului de abanos.
vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu