LUMINA
Visează plopul,nemişcat în soare,
Şi umbra din el,neagră,îi curge la picioare...
Un melc îşi taie drumul prin grădină
De-a dreptul ,ca un tanc de gelatină,
Amenințând albine şi furnici
Cu patru tunuri mici.
Trecerea îşi adună trupu sferic
Într-un boboc de nalbă
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de întuneric
Un fluture,cu aripi de umbră şi mătasă
Stropite în două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt şi plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
Şi florile se -nalță-ntr-un picior
Să-l poată cotempla mai bine,
Cum doarme -n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfăcute -n viitor.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.