Golitudine
...
Ce-s toate când ochilor, lumina li se fură?
Când rogi cerul mut iar el nu se îndură?
Ce-s toate când inima-ți scoate văpăi,
Când ceru-n uscata-i și recea-i nemilă,
Din suflet îți smulge și ultima filă
Din viață, răpind lumina ochilor tăi?
...
Ce-s toate când se vădesc efemere,
Când cerul te bate, suflarea ți-o cere,
Ce-s toate când ruga ți-a fost în zadar
Când îngeru-ți trece al morții hotar
Iar viața din tine se stinge și piere?
...
Zadarnice lacrimi și rugi de-ndurare,
Când vezi lăstarul tău cum dispare,
Ce mai poți spune, ce poți să faci,
Cui să te plângi sau să ceri socoteală
Pentru această grea și cumplită povară,
Când gol de viață, rabzi grozăvia și taci?
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.