Grație - Vizireanu Daniela
Poezie adăugată de: danielavizireanu

    joi, 30 martie 2017

Inima ta era un balon în mâinile mele pline de ace.
Vântul mi te-a luat sau ai hotărât să zbori
departe de mine.
Te-ai salvat de sufletul meu ruginit din cimitirul fantomatic.
Acum vomit cuvinte seci și amare și tardiv
plâng după tine noaptea în balconul de la etaj.
Mi-e foarte greu să număr stelele,
când tot ce văd ochii mei e Luna.
În Cutia Pandorei a rămas blocată doar speranța,
iar în mine doar mirosul pielii tale.
Un ciocănit timid al ușii m-a trezit din reverie,
erai tu, cu ochii tăi roșii de lacrimi sărate.
Câtă candoare în sufletul tău, draga mea.
După multe apusuri în singurătate, te-ai întors la Soarele tău.
Azi nu mai suntem două jumătăți pierdute.
Dacă ai ști cât de mult am tânjit după
atingerile tale cordiale pe trupul meu...



vezi mai multe poezii de: danielavizireanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos! As renunta la cuvantul "Vomit" pare ca distruge atmosfera poeziei
Agafia
joi, 30 martie 2017