Undeva, sub buza ta de jos,
Ai înghesuit întreaga iubire,
O buză mușcată, d-un gri turturea...
Acolo ai creat Universul,
Din materia cenușie a sufletului,
Un suflet puternic, de oțel – gri oțel...
Cu vârful unghiei sparte,
Amestecai încet în cafeaua rece,
Încremenită-n culoarea-i gri maur...
Priveai cum trec norii spumoși
Și îi sorbeai suav,
Până ți-a rămas culoarea lor pe buza de sus
Ș-ai mestecat din griul lor de in...
Prima picătură argintie de ploaie,
A căzut cu ecou de sticlă spartă,
Pe podeaua ochiului tău:
Un ochi aprins, d-un gri afumat...
Vântul turbat a șoptit printre firele de păr
Și-a vopsit în gri cârtiță suvițele smulse...
Briza a bătut-n stropi de sânge cabalin,
Văruind pereții obrazului în gri de Payne...
Atunci, zâmbetul gri perlă s-a îngrămădit
În colțul strâmt al gurii încruntate...
Ș-apoi totul în jus s-a stins...
Sub o buză mușcată, d-un gri turturea,
Ai creat întregul Univers,
Dar l-ai ucis c-un sărut!
Prea te-ai murdărit de culori...
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan