ATELAJUL ETEROGEN
Un om având un armasar
Îl înhamă la jug
C-o vită de măgar
Şi cu un bou de plug.
Boul fiind săcat,
La un picior rănit,
Măgarul ne-nvățat
Şi prea rău nărăvit,
Stăpânul lor, din car
Strigă, plesnea-n zadar:
Calul se azvârlea,
Dar boul îl oprea,
Măgarul îl lovea
Şi carul nu mergea.
“Prea rău i-ai potrivit”,
Zice un trecator.
“Esti foarte amăgit,
Domnule privitor,
Raspunse omul; eu
Lumea am vizitat,
Şi, dacă vrei să ştii,
Într-însa am aflat
Multe dregatorii
Tot astfel întocmite ca atelajul meu.”
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.