Câinele izgonit - Grigore Alexandrescu
Adăugat de: 0741348048

CÂINELE IZGONIT



Lupul cu toată prostia
Cîrmuia împărăția;
Şi ca un stăpânitor,
Unora le da avere,
Altora, pe o părere,
Le lua chiar starea lor.
Favor, ură schimbătoare,
Izgonire sau chemare
Al domniei era plan.
Câinele gonit de soartă
S-auzise cum ca poartă
Sentimentul de duşman;
C-ar fi zis, nu ştiu la cine,
Cum că nu este prea bine
A mânca atâția miei,
Şi că dacă le adună
Lâna lor pe orice lună,
Să-i lase măcar cu piei.
Asemenea mari cuvinte,
Pe cum fieşcine simte,
Nu sunt prea de suferit.
Pe loc vrură să-l gonească;
Dar politica domnească
Alte pricini i-a găsit.
A zis că nimic nu ştie,
Ca nu este bun să ție
Un rang între curtezani;
Ca la orice-l rânduieşte,
Nici o slujbă nu-mplineşte,
Ca nu face nici doi bani.
Atunci vulpe, şarpe, broască,
Fără măcar să-l cunoască,
De prostia lui vorbea.
Unul zicea că glas n-are,
Altul că nu este-n stare
O piatră de jos să ia.
Se mira cum de rabdase
Domnul, şi nu depărtase
Pe un câine ticălos,
A caruia toată treabă
E să manânce degeaba,
Făr-a face vrun folos.
Dar după o lungă vreme,
Sătul în zadar a geme,
Jalba căinele a dat,
Zicând că de-acu-nainte,
Toate îi vor parea sfinte,
Numai să fie iertat.
Adesea nenorocirea
Schimbă gândul şi simțirea:
Pe loc fu şi slobozit.
Cinsti, averi nu se mai spune:
Ce zicea el era bune,
Duhul lui era vestit.
Într-o zi neavînd treabă,
Domnul pe ai sai întreaba:
"Voi de câine ce gândiți?"
Serpi, sopârle, deodată
Toți răspunseră îndată:
"Înălțime, să trăiți!
Tuturor este plăcută
Cinstea cea cu drept făcută
Ăstui vrednic dobitoc.
Al lui cap, a lui ştiință,
Glas, putere, iscusință
Pentru noi sunt un noroc.
De trup este prea puternic,
De slujbi multe este vrednic,
Şi în lupte e vestit."
-"Astea le ştiam prea bine,
Ştiam ce i se cuvine,
Dar atunci era gonit."

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru



vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.