CÂNTECUL SOLDATULUI
I
Pe câmpul României
Trompeta când rasună,
La glasul datoriei
Oştirea se adună.
Şi steagul o umbreşte,
Şi arma-le luceşte,
Şi inimile-n piepturi
Bat repede, voios.
De nici un fel de vreme
Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credința
Şi suflet curajos.
II
Când bolta din tărie
De nori se încunună,
Pe munți şi pe câmpie
Când fulgeră şi tună,
Soldatu-naintează,
Şi marşul său urmează,
De mişia sa mândru,
Nu cată înapoi.
El legea împlineşte,
Şi țara-şi ocroteşte,
E totdeauna gata,
În pace şi-n război.
În astă lume mare
Oriunde soarta-l duce,
Viața-i schimbatoare
Plăceri cu ea aduce.
III
Apoi când totul trece,
Când bate ceasul rece,
De frații săi de arme
Măreț e-nmormântat;
El vesel viețuieşte
Şi moare bărbăteşte,
Căci astfel este traiul
Şi moartea de soldat.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.