PRIETESUGUL SI AMORUL
Zici c-ai vrea prieteneste
Sa iubesti, sa fii iubita;
Zici c-amorul te-ngrozeste,
Ca e patima cumplita;
Zici ca este trecatoare
Flacara-i cea arzatoare!
Si ce nu e trecator?
Dupa vara cea bogata
Vine iarna-ntarâtata,
Bate vânt îngrozitor.
Trandafirul din gradina,
Înflorit de dimineata,
Zace vested pe tulpina,
Dupa ziua de viata.
Dar caci iarna si durerea
Sunt conditia vietii,
Trebuie sa las placerea,
Bunurile tineretii?
Caci zâmbirea-ti gratioasa
Vremea o sa ti-o rapeasca,
Trebuie, cât esti frumoasa,
Nimeni sa nu te iubeasca?
Asa cum mirosi o floare,
Care trece, care moare,
Care mâine n-o gasesti?
Primavara, -a ei zâmbire,
De ce-nvie-a ta simtire,
Iarna nu ti-o-nchipuiesti?
O, asculta-ma, dorita,
Scumpa, draga Emilie!
O zi buna, fericita,
E o parte din vecie.
Vezi, placerile usoare,
Împrejurul tau unite,
Dantuiesc fara-ncetare,
De amor povatuite:
Te-mpresor cu multumire,
Fiecare ti se-nchina,
Si amorul cu mâhnire
Te priveste si suspina.
Da-le, da-le ascultare;
Pentru tine adunate,
Poezii si proza
Sub colore de mirare,
Vor sti lumea sa-ti arate.
Pâna n-ajungi timpul rece,
Bucura-te de natura:
Apoi când vremea va trece
Peste-a inimii caldura,
Când din hora încântata,
Ce viata ta cuprinde,
Adaugata de catre-Radu Dan Alexandru
Cu o fata întristata,
Gratiile s-ar desprinde
Când odata si-or lua zborul
Tinerete, bucurie,
De-i pofti atunci amorul,
L-om numi o nebunie:
Îti voi fi prieten, frate,
Îti voi fi orice îti place,
Si de lume si de toate
Împreuna ne-om desface.
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.