RUGACIUNEA
Al totului parinte, tu, a carui vointa
La lumi nenfiintate ai daruit fiinta,
Stapâne creator!
Putere fara margini, izvor de vesnicie,
Al caruia sfânt nume pamântul nu îl stie,
Nici omul muritor!
Daca la cer s-aude glasul fapturii tale,
Fa ca întotdeauna pe a virtutii cale
Sa merg nestramutat.
Când soarta ma apasa, cum si când îmi zâmbeste,
Când vesela m-ajuta, când aspra ma goneste,
Sa pot fi neschimbat.
Mândria-n fericire sa nu ma stapâneasca,
Mâhnirea în restriste sa nu ma umileasca,
Dreptatea sa o stiu.
Constiinta sa-mi fie cereasca ta povata,
Prin ea tu ma-ndrepteaza, si când gresesc ma-nvata
Cum trebuie sa fiu.
Fa sa doresc de obste al omenirii bine,
Sa ma cunosc pe însumi, si altul decât tine
Sa nu am Dumnezeu.
La oameni adevarul sa-l spui fara sfiala,
De cel ce rau îmi face, de cela ce ma-nseala
Sa nu îmi razbun eu.
Si fa ca totdeauna al meu suflet sa vaza
Lumina asteptata, a nemuririi raza,
Dincolo de mormânt,
Acolo unde viata cea vesnica zâmbeste
Sarmanului acela ce-n viata patimeste,
Gonit pe-acest pamânt.
Stiu cum ca lumea noastra între globurile multe,
Ce sunt pentru marirea-ti cu un cuvânt facute
Dupa un vesnic plan,
Nimica înainte-ti nu poate sa se creaza,
C-asa de putin este s-atâta însemneaza
Un val în ocean.
Cunosc cu toate-acestea si vaz cu-ncredintare
Ca-n fapta cea mai mica si-n lucrul cel mai mare
Deopotriva esti,
Ca la a ta dreptate nu este partinire,
Ca îngrijesti de toate, ca fara osebire
Si-asupra mea privesti.
Cu tunetul din ceruri tu ocolesti pamântul,
Înfloresti cu natura si racoresti cu vântul,
Esti viata ce ne-ai dat.
Asculta dar, Stapâne, supusa rugaciune
Ce sufletul o-nalta, ce inima depune
La tronu-ti ne-ncetat.
Pâna-n ceasul din urma amorul tau sa-mi fie
Comoara de nadejde, de dulce bucurie,
Izvor de fericiri;
El singur sa-mi stea fata în acele minute,
Când planuri viitoare si amagiri trecute
Se sterg ca naluciri.
Adaugata de catre-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu