Vulpoiul predicator - Grigore Alexandrescu
Adăugat de: 0741348048

VULPOIUL PREDACATOR


Un vulpoi coprins de boală,
La putere foarte prost,
Însă învatat în scoală,
Logica ştiind de rost,
Făcu plan ca să vorbească
Şi să predice-n pustii;
Se silea să dovedească,
C-un stil dulce, vorbe mii,
Că cu o simplicitate
Şi cu traiul cel cinstit,
Cu năravuri lăudate,
E oricine fericit;
C-asta lume desfrînată
Totdauna ne-amăgeşte,
Fără a ne da vrodată
Cîte ne făgăduieşte.
Dar la buna-i predicare
Nimini nu dă ascultare.
Cîtiva soarici, cerbi de munte
Veneau rar să o asculte;
Însă ei în depărtare,
Neavînd nicidecum stare
Fără cinste sau favor,
Nu putea da-ncredințare,
Slavă ăstui orator.
Asa el schimba vorbirea,
Defaimă năpăstuirea,
Pe urşi, tigri, lei, pardoşi,
Arătînd a lor turbare
Şi a sîngelui vărsare,
Şi ca sînt nesățioşi.
Atunci cerbi, ciutele toate
Ascultau întru mirare,
Şi în lacrimi cufundate
Plecau de la adunare.
Vulpea-şi făcu mare nume;
Un leu foarte cu credinta,
Domn p-acea parte de lume,
Să o vază-avu dorință:
Deci şi ea cu bucurie
La palat grăbi sa vie,
Unde ajungînd vorbeşte;
Tonul ei înmarmureste
P-ai pădurilor tirani:
Cu putere ea descrie
Slabă nevinovație,
Prada acestor dusmani,
Cufundată în durere,
Cerînd la-nalta putere
Asupra-le ajutor.
Curtezanii în mirare
Ascultau cu supărare,
Căci aşa vrea prințul lor,
Care plin de bucurie
La palat pofti să vie
Vulpea în acel minut.
„Ce-ai vorbit, îi zise, -mi place,
Căci prin tine mi se face
Adevărul cunoscut;
Însa pentru osteneală,
Spune fara de sfiala,
Ce vrei? slujbă, rang sau bani?“
Oratorul zise-ndată:
„Printule, în loc de plata,
Aş pofti cîtiva curcani.“

Adaugăta de către-Radu Dan Alexandru



vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.