ADANC DE SUFLET
De nopţi în şir cu trudă
Şi ardoare sculptează vântul
Arborii în munţi, mai reci,
Mai goi de frunză, mai cărunţi.
Subt ploaia-ntoarsă aprig în ninsoare
Migala ţesăturii de-o pătrunzi,
Vezi,ager, cum se-alege din lucrare Temeiul înfloririi viitoare,
În propria-i materie ascuns.
Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare Tind lucrurile către concentrare,
Adăugate lumii în tăcere.
În orice pas şi-n orice confruntare Adâncde suflet şi-nfrăţită zare
Cu pacea văilor uranifere.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.