BĂRCILE
Capete negre de mercur
Mereu suite pe fierbinţeala vieţii
Cu două aripe de lemn uscat
In ele merg fecioarele-n picioare
In fiecare an bărcile la malul râului
Bătute-n câlţi date cu smoală
In pântecele lor îşi duc pescarii
Peştele şi stuful cartofii, pepenii,
Pâinea şi spirtul şi călătorii
Pentru navele ce trec
Trase cu ciocul pe nisip.
Sunt scoica nopţilor cu lună
Si bărci bătrâne niciodată
N-am văzut doar una
Căreia copii pe apele
Intunecate i-au dat foc.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.