Sub stele trece apa Măicuţa mea: grădină Măicuţo, tu: vecie, Vînt hulpav pom cuprinde Tot cască leul iernii O stea mi-atinge faţa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cîntec fără moarte!
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru