Poeme din bătrâni - Grigore Vieru
Adăugat de: Victor Borziac

Casa din care a plecat mama seamănă cu o biserică prădată.
*
Omul fără casă merge fără grijă la război, dar se și predă ușor.
*
Cine a găsit un scăunel cu trei picioare, rog să mi-l întoarcă.
*
E bine să învețe un popor de la altul, nu este însă bine să învețe un popor pe altul.
*
Este nedrept să învățăm copilul cum să moară pentru Patrie înainte de al învăța cum să trăiască pentru ea.
*
Patria este ca un copil: dacă uiți de ea poate să plece de acasă.
*
Dacă pâinea este înghesuită pe masă de vin, vinul este un porc.
*
Cea mai teribilă absurditate în spațiul uman este, fără îndoială, războiul, iar după ea-lupta armată pentru cauza păcii.
*
Sufăr când trec printr-o pădure de flori și nu știu numele florii.
*
În orice pădure poți întâlni un om necunoscut sau suspect, dar nu și un astfel de copac.
*
Dacă te uiți în ochii unui câine, el ori te înțelege ori te mușcă-indiferența îi este străină.
*
Frumusețe obraznică, dacă exceptăm omul, nu vom întâlni în natură.
*
De când l-am ucis, cucul cântă civilizației numai prin spate.
*
Nu-s atâtea pâini câți în jur stăpâni.
*
Dacă ar fi o școală a suferințelor din dragoste, toți oamenii ar deveni profesori.
*
Mirosind o floare, îmbătrânim, dar alte fericiri nu cunoaștem deocamdată.
*
A fi zilnic frumos și simplu - ce trudă.
*
Este aproape cu neputință a fi modest, înconjurat de prostie și ranchiună.
*
Modestia este un măr căzut în iarbă, care așteaptă cineva să-l mănânce.
*
Curajul este jumătate revoltă, jumătate frică.
*
Povața este o suferință, nu o meserie.
*
Omul, dacă vrea, își trage coarnele ca melcul.
*
Nu este suflet mai bun decât cel imitând răutatea, nu este individ mai rău ca cel imitând bunătatea.
*
Sunt bun în măsura care mi-o îngăduie răul din jur.
*
Netrebnicii își dau mâna pe sub pâinea aflată pe masa omului.
*
Pe dușman poftește-l la masă, dar nu-l pune în capul mesei.
*
Piatra care m-a lovit s-a așezat de minune în zidul ctitoririi mele.
*
Viermele chiar dacă nu roade semința din măr, tot îi place să șadă lipit de ea.
*
Am atâțea dușmani, câți îngăduie bunăvoința mea.
*
După ce i-am dus în cârcă, mai aștern și masa pe spatele meu.
*
Bezna are o singură culoare, lumina - o mie.
*
Sinceritatea nu este ceva care poate fi dactilografiat în mai multe exemplare: primul pentru ai tăi, restul pentru ceilalți.
*
Suferința stăpânește numai pe jumătate viața, dar o iubește îndoit.
*
A fi îndurerat în fericire și fericit în suferință - nu cunosc o mai frumoasă calitate morală.
*
Nu poți atinge cu ochii un ideal, dacă nu ești luminat de aura suferinței.
*
Sunt mai trist decât par și par mai sătul decât sunt.
*
Dreptatea dacă nu are valoare colectivă, să nu ridice biserici și mai ales să nu deschidă școli.
*
Nu există singurătate în care n-ar mai fi cineva.
*
Nu vreme - singurătate nu-mi ajunge.
*
Există trei prilejuri de a te cunoaște pe tine însuți: munca, iubirea și cumpăna.
*
Mai cunoaște-mă și dumneata pe mine însumi.
*
Vai de cel care din întreaga lui ființă nu-și cunoaște decât aluneca de pe umăr.
*
Adevărul dacă începe să cănte - ori este îndrăgostit, ori ascunde ceva.
*
Minciuna, dacă-i la cor, cel mai tare ea se aude.
*
Mulți au dorit să se răzbune prin mine, dar puțini să iubească prin dorul meu.
*
Mirarea e un dar, ca și ochii frumoși.
*
Competiția, fără tovărășia culturii, obrăznicește inima.
*
Porcul, chiar dacă îl scarpini, tot cu ochii la noroi stă.
*
Ce ființe nostime și drăgălașe sunt purcelușii! Păcat că se fac mari.
*
Zboară cu treabă prin spațiul cosmic o farfurie, iar unii și-au pregătit lingura.
*
Dorm liniștit dacă vecinul meu este superstițios, dar nu pot închide ochii dacă e hoț.
*
Liniștea unei comunități se va destrăma dacă schimbăm locul Duminicii după fiecare individ.
*
Dacă-au ajuns păduchii la subțioara albinei, n-a mai rămas mult până în capul Soarelui.
*
Mai bine osul cel gol al fulgerului decât zeama slugărniciei.
*
În patul îngust odihnim neîncovaiați.
*
Răbdarea îndelungată se preschimbă în lene.
*
Cine suferă cu inima va avea bătăi de inimă, cine cu capul ...
*
Un singur milog întinde mâna, trei la un loc - te spucă de guler.
*
Încep să uit chipul unor lucruri scumpe și dragi - cu siguranță că unul din cei doi ochi nu este al meu.
*
Lauda străină i-a acoperit ca niște epoleți umerii, n-a mai rămas loc pentru mâna fratelui său.
*
Orișice urât nu-i numai atât.
*
Ochii încrucișați așteaptă viitorul din lături.
*
Dorința deșartă nu păgubește țara, dar nici n-o ajută.
*
Motanul a încărunțit stând la pândă, iar peștii din apă dau din coadă.
*
Imbecilul stă ca pe marginea drumului în mijlocul propriei case, hlizindu-se la oricine trece prin ea.
*
Cine călărește măgarul, aceluia i se ating picioarele de toate cele.
*
Fratele îți scoate ochii odată, nu ca sadistul: pe rând.
*
Respect mâna stângă: ea niciodată nu se bagă înaintea dreptei, niciodată nu se ascunde în spatele ei.
*
Ferească sfântul să curgă marea în râu și nu râul în mare.
*
De când le-am aruncat de la gât talanga, vacile nu mai dau lapte - dau produs alimentar.
*
Dorința este amintirea a ce-a fost, dorul - a ce va fi.
*
N-a ajuns încă nimeni la capătul dorinței inimii sale.
*
Poartă-ți cu demnitate bătrânețea și nu arunca în capul florilor, omătul din propriul tău creștet.
*
Vai de bătrânețea rezemată numai în toiag.
*
Sunt mai puține prilejuri de-a trăi măreț, decât de-a muri măreț.
*
Geniul corectează ceea ce a greșit harul.
*
Nu sunt atâțea ochi pe pământ, câtă frumusețe în jur.

Cel care sunt, 1987

vezi mai multe texte de: Grigore Vieru



Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.