Îmi curge pe mâini tăcerea
Nu, nu sînt supărat –
O tristă milă de tine
Sufletul mi-a muşcat,
Trandafirule.
Prin cătuşa frumoasă
De cristal bogat
Se vede negrindu-ţi
Piciorul scurtat,
Trandafirule.
Tu, care-n grădină,
Lângă zidul surpat.
Erai frate cu mine
Şi erai împărat,
Trandafirule.
Tu, salutat de merlă
Şi de vânt – volburat…
Te visai, în taină,
În cristal îmbrăcat,
Trandafirule.
Unde-i cămaşa de rouă,
Cea de mire bărbat?!
Durerea-mi întunecă chipul,
Nu, nu sînt supărat,
Trandafirule.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru