hamacul uitării e adânc și comod
sortit să ne-mbie esența de-a pururi
i-o artă să dai durerii contururi
contururi de prunci în ochi de irod
ispitiți de coma singurătății fecunde
cununați deja cu arpacașul ca mirii
ne deformăm altoii într-un șomaj al iubirii
în disocierea impură al lui când și oriunde
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.