HĂȚIȘ DE GÂNDURI
Atâta verdeață
ochii mi-a-nverzit
iar ploaia din ei
mi-a udat sufletul în zorii dimineții.
Albastrul din stele
mi-a albăstrit cugetul,
strângându-mi gândurile
în căușul
zilelor mohorâte...
Violetul amurgului
mi-a înveninat inima
scuipând
atâta răutate
că invidia a îngălbenit,
colindând nestingherită pe cărările poetului
și verdele
și albastru
și violetul mă înfășoară
în giulgiul țesut
din curpenii hățișului de gânduri.
vezi mai multe poezii de: cornelia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.