O pușlama de fată
L-era iubirea în zadar,
Ea pușlama și el tâlhar.
Când el numai hoții făcea
Ea sta la pieptu-i și râdea.
Ziua trecea cu chef și joc
Iar noaptea se strângeau cu foc.
L-au prins, și-n lanțuri când era
La geam ea sta și tot râdea.
El o chema: vino la mine
Îmi e atât de dor de tine,
Mi-e atât de dor de gura ta –
Ea da din cap și tot râdea.
L-au spânzurat în zori la șase
La șapte gâdele-l-ngropase
La ora opt ea-n birt stătea
Bea vinul roșu și... râdea.
Traducere: Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.