*pe urmele celui ce nu te știi*
la fiecare maree
în pleoapă se dezbracă o rebeliune stilată
fașă albă efemer fragil
acoperă tranșeele
în care mi-am îngropat trupurile oarbe
obuze neiertătoare trezirile
ard retina humei
solzoasă
pentru toga imperială a vieții
cusătura de infinit nu este facultativă
a fi este un reflector zeic
aprins
într-o coajă de nucă
sub ardența clipei mele astrale tușiera umbrei se crapă
nu-mi înțepa
cămara presurizată a inimii cu aciditatea poroasă
a îndoielilor tale
mi-am scos de mult din atele zborul rănit de sulfurice ancore
canibalismul psihotico-extatic al unului
îți schimbă codul genetic
am credința unui colibri pornit cu soarele-n gușă
în pelerinajele eului
ca pe-o anafură a timpului
pe limba diamantină
bobul de muștar își aruncă muntele
din tâmplă
marea își devoră focurile abisului în pupila
atotvăzătoare
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
sub ardența clipei mele astrale tușiera umbrei se crapă" O poezie criptica, solicita mintea sa-i decodifici mesajul dar atunci cand reusesti te tulbura. Pretuire!
Agafia
luni, 16 octombrie 2017