Hohote - Azoitei Stefania
Poezie adăugată de: Azoitei Stefania

    joi, 16 martie 2017

Iubirea îmi rupea oasele,
Iar eu râdeam în hohote de isterie violetă,
Lacrimile fiindu-mi amare ,
Deşi pielea era vanilată.

Îmi bătea în cuie ruginite
Sentimentele.
Eu o priveam inocent de pe margine
Cum îmi scrijeleşte sufletul
Cu frânturi din oasele mele.
Scria data şi locul în care
Ne-am văzut prima dată.

Acum râdea ea
În hohote de disperare,
Cazându-mi la picioare pentru îndurare.
Se sfâşia pe sine, într-un proces de vindecare
Şi nu înţelegea că durerea ei
Nu merită iertare.



vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.