“Credința este, până la urmă, puterea de a iubi.”
- Şi ninge iar, de parcă s-ar întoarce
Gerar cu herghelii de cai sălbatici,
La geamul meu ninsoarea-i pân’ la streşini
Şi-n gheţurile ei suntem ostatici.
Aprinde focu-n teracota albă
Şi spune-mi o poveste despre tine,
Adu vin fiert în cănile de-aramă,
Mai minte-mă că primăvara vine
Definitiv de mâine. Intră-n casă
C-un vraf de cărţi şi vino mai aproape
Să desluşeşti misterul ce se-ascunde
În ochii mari când te închid sub pleoape.
- E iarna ta ca un copil ce stoarce
Din ochii umezi lacrimi de zăpadă,
Ar vrea să stea, ar vrea să plece, parcă
Tot anotimpul ăsta e-o butadă.
Eu mai aprind în șemineu, în joacă,
O fantezie, pentru înc-o lună,
Să bem un vin, îl sorb și de pe toarta
Ulciorului din piept. Ah, ce nebună
E primăvara asta-ntârziată
Ce lasă focul să danseze-n vatră,
Complicea iernii, şi-om petrece până
Se vor topi cetăţile de piatră.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.