Patimi, strecurate
Printre idei
Cenuşii,
Nǎvǎlesc în fiinţǎ
Ca flǎmânzii
Pe strǎzile
Pustii.
Înscrumata flacǎrǎ
A suspinului
Greu
S-a stins în fiorul
Înecat
În clişeu.
Iadul coboarǎ
Ştacheta
Sǎ fie trecutǎ
De lume,
Cocheta!
Timpul mǎreşte
Deşertul
Din noi
Conservând cerul
Pentru cei sǎrmani
Şi goi.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Când comentariul vine din partea unui cunoscǎtor fin al poeziei şi totodatǎ membru fondator al site-ului, trebuie sǎ recunosc cǎ ma bucurǎ. Mulţumesc!
samoila
samoila (autor)
marți, 12 iulie 2016
Felicitări!
Finalul este superb! Meditativ...:)
Adina Speranta
sâmbătă, 09 iulie 2016