Afară ninge-ntruna,
pe geamuri, flori de gheaţă,
în noapte-apar castele,
pe munţi ascunşi în ceaţă.
În albe blănuri iarna
s-a-nveşmântat sfioasă,
în juru-i roiesc fulgii,
facând-o mai frumoasă.
Îi suflă vântu-n plete
şi faţa îi dezmiardă,
crăiasă a zăpezii,
tronând în noaptea albă.
Ce peisaj feeric,
iată-l pe Moş Crăciun,
cu sacul plin de daruri
porneşte iar la drum.
Copii cuminţi visează,
dorinţe se-mplinesc,
sub bradul plin de globuri
cadouri strălucesc.
Ce cald e în odaie,
miroase-a cozonac,
în oală fierb sarmale,
friptura-i la proţap.
Pe străzi s-aud colinde,
urări de voie bună,
şi-n noaptea minunată
petrecem împreună.
E sărbătoarea lumii,
azi. s-a născut Cristos,
din inimi se revarsă
al dragostei prinos.
vezi mai multe poezii de: miana