Privirea ţi-e departe, pe raze de soare,
Sufletul cald aproape, iubire, candoare,
Seninătate şi deschisă ca o carte
În nimbul tău Maria, este puritate!
Ai zămislit iubirea prinsă-n veşnicie
Întrupat-ai odrasla, în cucernicie
Credinţă, smerenie, nimb şi nemurire,
Toate le-ai dat Maria, prin a ta iubire!
Suferit-ai, când fiu-ţi pe cruce l-au pus,
Pe drumul golgotei, biciuindul, l-au dus,
Tăcut-ai smerită şi cu ochi în lacrimi
Sufletul de mamă, se tânguie-n patimi…
Eşti puternica credinţă a celor mulţi
Din Univers, cu mărinimie-i asculţi,
Prin rugăciunea lor le dai siguranţă
Şi-n sufletul păcătos, le dai speranţă…
Căci tu Maria, din înnaltul ceresc
Îi acoperi cu nimbul tău dumnezeiesc,
Îi mângâi pe sărmani, pe toţi în nevoi
Prin tine mila Domnului, curge şuvoi…
Eşti pavăza celor credincioşi Maria,
Cu credinţă ţi-ai oferit fecioria
Dând viaţă fiului tău, mântuind lumea,
La icoana ta se roagă mulţimea…
..
vezi mai multe poezii de: Marilena Dumitrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.