Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare
O frigeam cu o gacică,
Şi ce zile la Mamaia!
Ce nopţi albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Spriţuri, dans, antren, friptane,
Mă ţinea pe palme Tanţa,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar şi chitanţa!)
Băi de soare, băi de mare,
Şi când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viţă pură, românească)
Să nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,
Iar în zori, la cafeneaua
A’ din colţ, ca pe nimica,
Pân’ ce achita cafeaua,
Mă sorbea din ochi Tănţica,
Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranţe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanţe…
…………………………
Şi acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanţa gagică,
N-aş mai frige-o pe la mare,
Că doar fui iar…la Constanţa,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu’ Tanţa,
Într-o bombă, cu chirie,
Nu friptane, beri la gheaţă,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când, în viaţă,
M-am simţit prăjit la mare,
Fi’ndcă…după cununie,
Nu c-a dispărut romanţa…
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu’ Tanţa!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:))))
esti fenomenal!
danab
miercuri, 19 august 2015
:)))) m-a amuzat
alice
miercuri, 19 august 2015