IDILĂ
In pădurea de eucalipţi nu e umbră:
Eucaliptul se apără numai pe sine;
Iar atunci când printre copaci apar zâne,
Ele desculţe-n bătaia soarelui umblă.
Eroul nostru aşteaptă zâna chircit pe vine,
Cu pălăria largă trasă pe ochi, pe tâmplă,
El o aşteaptă în mâini cu arcanul luat de la sâmbră;
Vrea să o ducă în munţii lui, în lanţuri fine.
Va şti el acolo să o pună să îi frigă în tigaie,
Să mulgă zilnic în ciubăr lapte de oaie,
Să toarcă lâna şi să-i ţeasă lăicere ...
Zâna soseşte călcând pe vârfuri de picere;
Isteţ îi flutură sânul ei alb, dulce, de carne,
Eroul nostru zace cu pălăria trasă pe ochi şi… doarme.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.