ILUZIA TRECERII.../
Nu sunt pictorul morții
nu pot salva fiecare
biserică care cade din mine
idealurile sunt străzi decolorate
cu statuetele arse de invidie
tu nici nu știi de ce
cad capetele la colțul piațetei
cum fiecare suflet stă în așteptare
sub pietre care deschid gropile
prin porțile ascunse
iar fiecare zi este o trecere
spre moarte
iar eu mă îmbăt cu iluzii
în matul ceferiștilor
surziți de atâtea zgomote de
vagoane care dispar undeva…
Dumnezeu știe
cum se amestecă viața
cu moartea ca mărgelele
lui Hermann Hesse
vezi mai multe poezii de: nicolae nistor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.