Iluzii
Vântul spulberă zăpada
Într-o ceață aurie
Şi prin pulberea de gheață ,
Îmi apare numai mie
O iluzie desprinsă
Din văzduhul infinit,
Chipul tău , purtând pe buze
Gustul unui fulg topit.
Iarna mi-a cuprins privirea
Şi în inimă mi-e frig!
Mă-ncălzesc cu amintirea viselor
Ce-n zori se sting.
Şi-ntr-o caldă răsuflare
Se topesc pe geamuri flori.
Eşti al meu, eşti o poveste
Risipită-ncet din nori.
Eşti o umbră ce mă cauți
Pe tărâm necunoscut,
Prefăcută-n chip de înger
Doar de noaptea mea ştiut,
Eşti o lacrimă fierbinte
Ce îmi tremură-n privire!
Am să o păstrez pe-o geană,
Va curge....doar pentru tine.
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela