- Ce zile reci, ce fantezii bizare
Simt uneori că mă cuprind subit
Și-n versuri caut câte-o alinare,
Le recitesc flămând, cât de iubit
Pot fi să-mi hărăzească zilnic soarta
Nectarul florii albe ca să scriu,
Să-mbin în versuri dragostea și arta,
Azi să trăiesc altfel nici nu mai știu,
Iar când aprind lumina-n bradul verde
Și visele-n beteală le îmbrac,
Las iarna asta rece să dezmierde
Dorul de tine,-apoi compun și tac.
- N-am pus nicicând sub semnul îndoielii
Iubirea dintre noi, deşi tardiv,
Am diluat-o-n lacrima cernelii.
Emoţia c-un gest intempestiv
Am aşternut-o-n versuri pe pământul
Atâtor ierni, prea aşteptam tăcuţi,
Să ningă-apocaliptic pe mormântul
Întâilor iubiţi necunoscuţi,
Dar, vezi, de-acum mi-e inutilă harta,
Că drumurile au un singur sens,
Poemu’-mbină dragostea cu arta
Şi tot ce ne separă-i un nonsens.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu