Îmblânzitorul de balauri
...
Pe drum spre peștera de aur
Am plecat înarmat solemn
Să răpun giganticul balaur
Ce dorește să mă înfrunte demn
Dar nedorind să ucid
Balaurul perfid
M-am înarmat cu sabie de lemn.
...
Mă aștepta la intrarea-n grotă
Pereții ei sclipeau de-atâta aur,
Spunea ceva. Nu-nțelegeam o iotă.
...
Mi-a vorbit apoi pe graiul meu
-Nu mă poți învinge, e prea greu
Iar de mine nu poți să te-ascunzi
Și-ți voi pune o singură-ntrebare,
Vei fi victorios dacă-mi răspunzi.
...
Ce e foarte mic, dar se dă mare
Este foarte prost, dar se dă deștept?
Răspunsul tău băiete, îl aștept,
Dar m-aș mira ca cineva să-l știe.
-Răspunsu-i simplu: este cel ce pare
Dar nu este, căci nu poate să fie.
-Băiete, ai știut răspunsul la intrare,
Ai câștigat o mare bogăție.
...
-Nu pentru bogăție am venit la tine,
Peștera de aur n-am ce să fac cu ea
Nu-i bogăția lumii calea mea,
Eu am venit să mă cunosc pe mine.
...
Și dacă vezi că umblu pe coclauri
Nu voi bogăție, nici ai lumii lauri,
Sunt dator să caut, asta mi-e menirea,
Sunt dator să-mi caut mântuirea
Îmblânzind balauri.
...
-Băiete m-ai învins, însă nu s-a sfârșit,
Să știi că-n tine mai sunt lupte de dus,
Fii îndrăzneț, cum ți-a spus Iisus
Mai ai câțiva balauri de-mblânzit!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.