Cinci ghiocei cu albul unei câmpii glaciară,
Căciulă-și fac din jumătăți de coji de nucă;
Stejari, cu trunchiul gros, mărinimos,
Se-nchină-n văzul frunzelor de portocală
Ce dorm într-un pământ de ploi -amestec din struguri galbeni.
Rotunde plăci, cărămizii, de amfore
Turtite, călcate fost-au de tălpi mari de elefant;
Ne vând strămoșii cu a’ lor osăminte sfinte,
În plase cenușii, cu găuri mici, dințate, captive, undițele...
Se prăbușesc altare cu roșii pomeți – nalte ziduri
Pe unde scapără un fulger printre arcade zmălțuite;
M-așez pe-o piatră mută, coșcovită lângă grâie putrede ce zac.
În acest tărâm al muzelor lemnoase coarne de cerbi în sobă ard.
Ce verde-mi este astăzi ziua, deși ochi de câini mă urmăresc mirat,
Nu-mi latră pasu’ bej, de parcă au dresor ceresc,
Când sângerii, ramurile de brazi, se apleacă să mă vadă.
Doar opritoare stânjenii se leagă de picioare-mi
Și mă descalț de tălpi și mă despart de trup,
În zbor magnific de cocori, cu turle vechi în cârcă;
-mi lăcrimează un soare-n curcubeu, din ambii ochi -lentoare.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.