*nedespărțită pâinea înălțării*
chiar nu-i nevoie să cer procură de la ceruri
decupează orizont spre tine carnea
iubite
sângele meu întoarce nămeții depărtărilor are licență stelară
(prin ce inginerie financiară mai bine nu întreba)
am extras rădăcina pătrată
din ispită matematica vidului beatific
și-a dat corijența în bordelul fantasmelor iar și iar
extemporale se-adună vrafuri în piele
dintr-un anacronism celular le numești amoruri voluptăți extrase din noapte
în regim de urgență
performeri și ratați se calcă pe bătătură dau declarații sforăitoare
de la tribuna celulelor butonul delete este blocat iubite
cel dinainte de nume
nu este sinucigaș nici nu poate deși este asupra a toate pulsațiile
oarbă caută mâna cusătura neantului
nici o certitudine identitară țurțuri a mine a tine
anesteziază cordul deschis al luminii
carambol în vertebre
învingători
îmbracă sclavia ca pe-o togă imperială
eșarfele viselor mele agață același tu rătăcit (unde când nu mai contează)
ninsori de vară zăludă galopează prin vene
coastele ți-au dispărut și nu dau bon de înregistrare
reclamațiilor patetice
mă privesc din pupilele tale
totul se plătește cu totul și ceva pe deasupra
de-atâtea ori te-au înnecat izvoarele brațelor niciodată nu ți-au ajuns
morțile
supralicitarea nu este opțională
din cămașă de ruguri
alunecăm
dansez exotic în balerinii vidului
inocența falică scrumește curcubeie în altare
nedespărțita suflare
dinainte de ape
unica
am supraviețuit defrișărilor
lepăd măștile
tu
pretutindeni
o singură gură încheie nasturii veșniciei
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Apreciez și mulțumesc grației divine ori de câte ori un spirit se oprește să se-adape alături de mine din aceeași boabă de apă vie, andreionthepoetry ! Știi, mi-am dat seama că după ce privești dincolo de niște cortine, perspectiva asupra universului capătă niște filtre atât de subtil-serafice încât a trăi în respirația divină într-un fel de adorație continuă devine la fel de simplu și comun cum înseamnă să-și umple plămâniii cu aer! Devine un fel de a fii! Onorată de împărtășire cu mine!
Cu drag!
Gerra Orivera (autor)
vineri, 19 iunie 2015
Cred ca este prima data cand comentez in dreptul unei poezii de-a ta, Gerra, dar citesc des atat poeziile tale, cat si comentariile deosebite pe care le faci, de multe ori de aceeasi valoare cu poeziile. Existenta mea penduleaza larg pe acest site, iar ultima data pendulul versului mi s-a blocat cam mult timp in afara acestei frumoase comunitati de pe Poetii Nostri. Nu vreau acum sa fac decat un comentariu cu caracter general vis-à-vis de Gerra Orivera, si anume ca apreciez mult subtilitatea si bogatia mesajelor tale, deosebit de fine, dar cel mai mult apreciez faptul ca fiinta ta graviteaza in jurul divinului, caruia ii aduci recunostinta prin vers faptului ca te-a ridicat deasupra celor mai grele intamplari existentiale.
andreionthepoetry
joi, 18 iunie 2015
Încântată de percepțiile tale, Camelia! Drag.
Gerra Orivera (autor)
joi, 18 iunie 2015
Grație Aurel! Drag!
Gerra Orivera (autor)
joi, 18 iunie 2015
Onorată de aprecieri, Roxana!
Gerra Orivera (autor)
joi, 18 iunie 2015
Câtă dreptate ai Criticule! Într-adevăr cioplesc fresce ale vieții! Cât îi har cât meșteșug - nu eu hotăresc mixul! Eu știu doar străduința mea de a dărui! Cum o primesc alții sau nu - nu mai depinde de mine!!! Sunt fascinată de Michelangelo - care spunea că ascultă marmora și eliberează statuia din blocul de marmoră! Așa îmi doresc și eu - să prind vibrația dintr-o viziune și s-o dăruiesc lumii ca o imagine a ceea ce este dincolo de aparențe! Câte fațete și profunzimi are! Cât reușesc să-mi rafinez eu trăirile pentru a dărui frumosul lumii - iarăși nu știu! Știu doar cerbicia mea! Și dragostea de lumină care clocotește în mine! Onorată de scanările tale, Criticule! Cerurile mele te îmbrățișează! Drag.
Gerra Orivera (autor)
joi, 18 iunie 2015
Imi place,Gerra
Cu stima
ALapis
miercuri, 17 iunie 2015
un stil modern, alert. final de exceptie. aprecierile mele!
roxana.c
miercuri, 17 iunie 2015
Mă străduiesc Andrei să-i deschid pe ai mei! Dacă mă însoțiți și voi în arheologia mea interioară, cu atât mai bine! Cu drag!
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 17 iunie 2015
Onorată de apreciere, Ali!
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 17 iunie 2015
Metafore îndrăznețe, penetrante! Am citit cu interes!
Camelia Ardelean
miercuri, 17 iunie 2015
Cu dalta sufletului încărcată de înţelepciune, cioplind lumina , îi dai forma unei flori. Eşti un altfel de Brâncuşi, iar materialul tău de lucru e LUMINA-n sărbători.
Cum reuşeşti să coşi la vise, când şi visul arde greu, întreb steaua care vine şi-mi răspunde Dumnezeu:
‘’ Ea ciopleşte în lumină şi lumina o pune-n sac,
de-i privesc adânc în suflet găsesc florile de mac.
Chiar şi eu bătrân, cu barbă, din Înaltul cer, mereu,
sunt uimit să-i văd lumina cum stă lângă tronul meu.
Şi dacă mă cheama-n suflet punând versul în frumos,
eu o îmbrăţişez aidoma şi îi dau sufletul… sfios.’’
Dacă aşa grăieşte Domnul, eu privirea abia-mi ridic... şi în plus la vorba-i Naltă: nu mai pot să pun... nimic!
CRITICUL BLIND
miercuri, 17 iunie 2015
Oarba cauta mana cusatura neantului? Orbisuntem noi pentru ca nu vedem inlauntrul neantului. Multumesc pentru faptul ca ne deschizi ochii!
stomff
miercuri, 17 iunie 2015
Complexe si frumoase versuri Gerra :)
ali
miercuri, 17 iunie 2015