Iar să ne îmbrățișeze
Iarn-ar vrea însă nu poate
Haine albe să ne așeze
Și pe câmpuri și pe cioate
Ne surprinde depărtarea
De-a ei chip plin de zăpadă
Deși luce așteptarea
Când copiii stau grămadă
Frigul doar ne mai spoiește
Prin oraș— pe trotuare
Să ne prindă ca pi-un pește
Cu mâinile-n buzunare
Iarna să ne-mbrățișeze
Cât ar vrea de pe acum
Sloi de gheață să ne așeze
Pe la streșini înspre drum
Iarnă iarnă ce sublim
Ai tu chipul uneori
Pe afară când pășim
Și ne zvânți printre ninsori
9-12-2015 Mănăștur
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Drăguțe și revignorante versuri! Felicitări!
Nelu Preda
miercuri, 09 decembrie 2015
Sensibilitate şi prospeţime. Felicitări!
George PENA
miercuri, 09 decembrie 2015