Imbrohorul
Pe Podul Beilicului, trimisul
Sultanului saltă ţantoş în şea.
Târgoveţi îngroziţi se dau la o parte din calea sa.
În buzunar la işlic duce eşarfa, zapisul.
La urmă de tot, în carâta putată a lui Mustafa,
Noul domn îşi omoară plictisul
Revăzându-şi cu mândrie sporadică visul
Pe care, privind la Bosfor, îl avea.
Brâncoveanu-l aşteaptă în palatul clădit chiar de el,
Cu bogăţii ascunse în cufere tari de oţel;
Cocoşul cel negru îi sare pe umăr în faţa porţii,
Cu un fâlfîit de aripi neliniştit, ca un mâl!
Domnitorul îl prinde sălbatic de gât şi-l dă morţii ...
Dar Imbrohorul scoate firmanul scuipând: Eşti mazâl!
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.