Îmi este dor să ne zâmbim
Te simt în mine și când plâng,
Gânduri rele îmi dau fiori,
Aș vrea în brațe să te strâng,
La mine-n suflet tu să zbori.
Eu te-am dorit, ca azi mereu,
Privirea ta m-a răsfățat,
Nici n-a contat că-i bine, greu,
Să te iubesc n-am încetat.
Ne mai hrănim din vise dulci,
Dar din senin apar dureri,
Zilele seci abia le duci...
Nu ai putere să mai speri.
E păcat când pierzi iubirea,
De vrei mai mult, îti dă un pic,
Doare rău să-ti vezi voirea
Că nu-și dorește mai nimic.
Chiar dacă noi iar ne-am certat,
Aș vrea măcar să ne vorbim,
De când ne știm ne-am adorat
Și-mi este dor să ne zâmbim.
Eu nu aș vrea să-ți cer mai mult,
Să simți și tu la fel ca mine!
Printre priviri, gându-ți ascult,
Iubirea mea s-a-ntors la tine!
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.