Îmi mușc degetele de dor, iubite,
și capu’-mi crapă pe din dos
picioarele-mi sunt două plite
și vor să fugă tacticos
s-ajungă lângă tine-n grabă
să pot să-ți strâng un deget chior
fiindcă în mână am o salbă
de doruri mute într-un fior
și nu știu cum să le mai rod
fiindcă întruna ele cresc
și ochiu’-mi fuge – fir nărod -,
că nu mă-nvăț să nu iubesc
îmi curg visele de dor, iubite,
și îmi inundă neuronii
axonii se rup pe sărite
sinapsoind - cu greu – protonii
vezi mai multe poezii de: Ella
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.