Împăcare
Nu v-am spus că nu vreau aur și nici miere pusă vorbei?
Vreau doar liniștea și pacea fericirii de moment,
fapta bună, gândul bun și povești la gura sobei,
în învăluiri de-arome, asta mi-e suficient.
Poate spuneți că-i utopic tot acest moment dorit.
Sigur nu! Vine o vreme când în noi, în fiecare,
mulțumirea de moment, clipa care-a înflorit,
ne așează peste frunte raze vii de împăcare.
Cad ploi reci. Se-ngână-n mine sunete de gheață spartă,
ce aduc în dormitor nopțile albe de iarnă.
Toate trec în linii drepte, tot se uită și se iartă,
când pe noi se lasă pacea fulgilor ce-ncep să cearnă.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.