Împărțeala:
...
Când s-o-mpărțit deșteptăciunea,
Mai era doar într-un cazan
SânPetru, cătră Dumnezeu:
Cum împart Doamne, minunea?
Petre, uite sfatul meu:
Un polonic de prostovan!
...
Dup-o vreme: Sfinte Doamne,
Te rog mult să mă asculți:
Se gată deșteptăciunea
Mai sunt așa, vreo două palme
Și proștii-s la fel de mulți.
Cum să mai împart minunea?
...
Mulțimea de proști e tot mare?
Ți-a mai rămas puțin pe fund
Din deșteptăciunea toată?
Dă câte-o lingură, pe rând
S-ajungă la fiecare
Și așa scăpăm de gloată!
...
Dup-un timp, Petre se-ntoarce:
Doamne Sfinte, ce ne-om face?
Deșteptăciunea s-o gătat
Și proștii-s mulți, nenumărat!
...
Petrică, uite cum stă treaba:
Nu te văita degeaba
Crede-mă, Eu știu că poți
Și-ți garantez rezultate,
Căci, vorba ceea, mă cunoști:
D-le diplome la toți,
De absolvenți de facultate
Poți chiar și de doctorate
Și așa, scăpăm de proști.
...
Și uite-așa, în România,
Exact unde nu te-aștepți
A dispărut șarlatania,
Căci toți proștii, sunt deștepți!
....
La noi proști au de toate
Conform legii,
Unii, chiar trăiesc ca regii,
Alții, cei cu doctorate,
Se bucură de privilegii,
Și sunt aleși în parlament
De proștii rămași permanent
Întreaga viață cu prostia
Și situația-i nasoală
Căci lui Petre, la-mpărțeală
Nu i-a ma ajuns... hârtia.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.