Imparţial - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    luni, 07 decembrie 2015

- Te-aş fi putut urî cu-aceeași forţă
De nu te-aş fi iubit cum te iubesc,
Dar prin furtuna vieţii ca o torţă
Mi-ai luminat destinu’-, ți mulţumesc

Că n-am rămas pe-o margine de lume
Îngenuncheată-n umbra unui Crist
Să-mi caut printre oameni fără nume
Un înger alb, rătăcitor şi trist

Să-mi semene la chip, din întâmplare,
Doar părul alb să-l strângă ascunzând
Atâţia ani prin săli de aşteptare
Şi trenuri care n-au ajuns nicicând.

- Aș fi putut să rătăcesc, minune,
Din stepa arsă până în deșert,
Te-aș fi pierdut, din nou, fără a-ți spune
Cât te iubesc, dar astăzi este cert

Că nu există-n lume întuneric.
Un foc aprins la margini de cuvânt
Ne luminează nopţile feeric,
Noi am adus lumina pe pământ.

Poate-au trecut milenii de tăcere,
Ca doi meteoriţi, secvențial,
Am aşteptat o nou-aliniere
Când Venus ne-a unit imparțial.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

onorat, daniel...
nutzu (autor)
marţi, 08 decembrie 2015


Cat de bine si frumos puteti sa scrieti...
daniel
luni, 07 decembrie 2015


mă-nclin, zerg...
nutzu (autor)
luni, 07 decembrie 2015


mulțumesc, cristina...
nutzu (autor)
luni, 07 decembrie 2015


grazie, marinela....
nutzu (autor)
luni, 07 decembrie 2015


îmi plac versurile voastre... tot mai mult şi mai mult.... felicitări!
zerg
luni, 07 decembrie 2015


Cât de frumos! bravo!
cristina
luni, 07 decembrie 2015


Versuri demne de laudă foarte ,foarte splendid!!!
marinela
luni, 07 decembrie 2015