Cine n-are tăceri, să-mprumute !
Insomnia e lungă cât o viaţă de om,
Doar beznele lor mai stau să asculte
Rugăciunile sufletului ȋnainte de somn,
Cine n-are iubiri, să le fure !
Pereţii odăii nu atârnă de cer,
Dorul se-ntinde ca un foc ȋn pădure
Şi fuge de golul aninat ȋn cuier,
Cine n-are poveri, să se-ascundă !
Ele vor trece dinspre vânt spre zăpezi,
Ȋncercând, inutil, sub prăpăd, să vă vândă
Sufletul curs ȋn lacrimi de iezi…
vezi mai multe poezii de: vindiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc, prieteni !
vindiana (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015
Multă măiestrie pusă în versuri.
Marin.S.
miercuri, 11 noiembrie 2015
Impresionanta poezie. Am citit-o cu cea mai mare placere.
Felicitari!
florianruse
miercuri, 11 noiembrie 2015
Imi place! Scrii frumos.
stomff
marţi, 10 noiembrie 2015