- Încerc să-mi menţin echilibrul pe sârmă
Când viscolul iernii mugește-nfundat
Şi-nvârte planeta de parcă la cârmă
Ar sta un beţiv maniac. S-a-noptat...
Departe în nord, peste fluvii-nghețate,
Pe-o insulă albă aş cere azil
Şi-un iglu de foc cu ferestrele mate
Mi-ar ţine de cald... E un gest inutil
Când numai cu tine mi-ar fi primăvară
În colţul de suflet rămas neatins,
Înot împotriva destinului, iară,
Deşi peste noi pân’ la ceruri a nins.
- Încerc să răzbat neatins de furtună
Prin iarna aceasta de-un alb dureros,
Să mergem departe şi-o casă pe Lună,
Să-ţi cumpăr, iubito, un dar preţios.
Acolo e soare, ţărâna-i albastră,
Oceanu-i curbat, o cupolă de jad,
Vom sta amândoi s-aşteptăm la fereastră,
Îngheţuri lunare şi-o iarnă jihad.
Tu crezi că pe Lună e vremea mai blândă
Și mistice veri se succed delirând?
Sau iernile reci ne vor cere dobândă
Şi-om arde pe rug sub zăpezi acceptând.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu