ÎN CEA MAI RECE PRIMĂVARĂ DINTRE TOATE
de Marian Florentin Ursu
*
Ce faci, ţi-au înflorit cireşii de la poartă?
Îţi dau un semn de peste punţile-ngheţate
Când tu m-aştepţi la o distanţă de o soartă
Iar eu te-aştept la o distanţă de o moarte
Când toţi cocorii parcă vor să ne suprime
Şi emigranţii lumii vor să ne separe
Eu mă repet cu tine în viitorime
Şi-mi cresc pe umeri păsările călătoare
În sărbătorile târzii de primăvară
Ne regăsim pe sub cupole bizantine
Şi datinile strămoşeşti ne împresoară
Şi se prefac în muguri mituri carpatine
Când printre vremuri ne separă ghilotine
Tu smulgi singurătăţi şi foi din calendare
Şi te cuprinzi de frig când îţi e dor de mine
Şi-alergi desculţă prin nămeţi de depărtare
În cea mai rece primăvară dintre toate
Când ne condamnă capital cireşii-n floare
Ne mai repetă o iubire peste moarte
Şi ne disculpă lungi ecouri de ninsoare
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin