E toamnă,afar-adie vântul lin
Și-ntr-un acord de muzicuță fină
Incep să scriu,cu gândul la un chip blajin
Al fetei ce-o port în inimă
Deși-i departe,aș vrea măcar pentru o clipă
Să-i fugă gândul către mine
Și cuibărită,sub a mea protectoare-aripă
Să se viseze,timp de nopți și zile
Nimic,din ce mi-ar putea cere-a face
N-ar fi prea mult,pentru-ai săi ochișori
Și când o văd,inima nu-mi dă pace
De ea mi-e dor,cu ardoarea a 10 sori
Doresc,ca-n fiecare zi din viața ei
Domnul să-mi protejeze suflețelul
Din primăvară,când pe câmp sunt miei
Și până-n iarnă,când în geam ne bate gerul.
31.10.2015
vezi mai multe poezii de: Gustavo El