E toamnă,afar-adie vântul lin
Și-ntr-un acord de muzicuță fină
Incep să scriu,cu gândul la un chip blajin
Al fetei ce-o port în inimă
Deși-i departe,aș vrea măcar pentru o clipă
Să-i fugă gândul către mine
Și cuibărită,sub a mea protectoare-aripă
Să se viseze,timp de nopți și zile
Nimic,din ce mi-ar putea cere-a face
N-ar fi prea mult,pentru-ai săi ochișori
Și când o văd,inima nu-mi dă pace
De ea mi-e dor,cu ardoarea a 10 sori
Doresc,ca-n fiecare zi din viața ei
Domnul să-mi protejeze suflețelul
Din primăvară,când pe câmp sunt miei
Și până-n iarnă,când în geam ne bate gerul.
31.10.2015
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos! Felicitări!
Nelu Preda
vineri, 30 octombrie 2015
Ma bucur ca esti aici cu versurile tale frumoase!
Dragos
vineri, 30 octombrie 2015
Frumos!
segemarius
vineri, 30 octombrie 2015
Frumoase versuri! Poemul curge lin, cu multă sensibilitate. Multă inspiraţie!
Mimi E.
vineri, 30 octombrie 2015