În fața acestui neam cu destinul frânt
...
Nu pot să nu mă-ntreb:
Ce mai vreți de la noi, cu-adevărat?
Chiar nu pot să-nțeleg,
Misterul ăsta nu pot să-l dezleg,
De ce ne-ați mințit și ne-ați trădat?
Să ne distrugeți, cine v-a comandat?!
...
De-atâta vreme nu v-ați făcut plinul?
O, cum vă curgeau balele pentru ciolan,
Ne-ați vândut, ne-ați distrus destinul
Și ne e tot mai greu cu fiecare an
Cu fiecare an, poporu-i mai sărman,
Noi v-am ales, iar voi slujiți străinul!
...
Nu v-ați ținut nicio promisiune,
Ne-ați mințit mereu cu bună știință,
Ați pângărit rana mâinilor bătrâne
Arse pe ogoare să producă grâne,
În urma voastră, nimic nu va rămâne,
Ca după psihopați fără conștiință!
...
Stau și mă întreb, voi sunteți normali?
Când vreți să fiți aleși, urlați ca apucații,
Ca niște generali ascunși sub decorații,
Bieți saltimbanci de dat reprezentații,
Ieșiți în stradă să primiți ovații,
Înnebuniți să luați statut de ”speciali”!
...
Iar noi vi-l dăm, dar ce faceți voi?
Să vă alegem, atâtea ne-ați promis
Că din România veți face Paradis,
Că veți declara corupției război,
Doar să vă voteze și cel mai indecis
Și cum ați fost aleși, ați și uitat de noi!
....
Apoi vă încurcați în explicații,
De ce nu vă puteți ține de cuvânt,
Pierzând-vă-n cameleonice-aberații,
Banale și prostești elucubrații,
ADN-ul vostru a suferit mutații
Nu mai aparțineți acestui popor sfânt!
...
În fața acestui neam cu destinul frânt,
Ar trebui să vă fie rușine,
Pentru că ne-ați vândut loazelor străine,
Pentru că ne-ați furat zilele de mâine
Pentru că nu v-ați ținut odată de cuvânt,
Pentru că ne-ați adus țara în ruine!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.