În fiecare zi
...
Am fost cândva şi tânãr şi frumos,
Îm faţa mea, nu rezista vreo fatã,
Şi am ajuns un ramolit scorţos,
Mai rotund şi mai urât ca niciodatã!
...
Mai privesc în juru-mi curios,
La fel cum procedam şi altãdatã,
Priveam direct, în faţã, curajos
Nu era în stare nimeni sã mã batã,
Azi de sunt privit, las privirea-n jos!
...
Şi-mi duc cu greu oasele bãtrâne
În luptele cu viaţa am căzut,
Dar am primit şansa altui început,
Fiind compensat cu-nţelepciune!
...
Şi din câte vise frumoase am avut,
Unele cuminţi, altele nebune,
Unul singur mi-a devenit minune,
Alături de cea care mă știa pierdut!
...
Deşi bãtrâni, cu viaţã mai puţinã
Şi apelãm mai des la pronia divinã
Focul de altãdatã încã nu e stins!
...
Şi de suntem cu pãrul deja nins,
În cele din urmã iubirea a învins,
În fiecare zi, ne dãruim luminã!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.