cât de mult mi-am dorit să văd marea
să caut în nisip urma pașilor tăi
(toată iarna i-am cules din zăpadă
i-am aninat în brad în loc de globuri argintii)
să-i împletesc în mătănii
numărându-le trecerile prin fereastra sufletului
mereu colorată pentru tine
mai plouă pe alocuri
dar gândul că valuri înspumate
o să-mi sărute locul unde mi-ai înflorit inima
ca pe-un lotus
să se joace căluții de mare în weekend
îmi dă aripi și sap nisipul cu palmele împreunate
în formă de inimă
poate găsesc scoica în care ești ferecată
aladin nu-i singurul care trăiește
într-o poveste fermecată
***
sunt aici
înşir perle negre pe firul timpului
ce trece în absenţa ta
mă împiedic în banchize de nelinişti
aşteptându-te şi nu obosesc niciodată
în zori urmez cu gândul pescăruşii
ţipătul lor e sinonim cu chemarea mea
atâta durere e în strigătul acesta
încât ai crede că fanta de lumină îmi răneşte retina
obişnuită prea mult cu întunericul prelung al nopţilor polare
dorului de tine nu i-am dăruit un nume
dar îmi amintesc că te-am iubit înainte de-a te cunoaşte
te-am trăit înainte de-a mă naşte
ca pe-o maree tăcută a inimii
ioan grigoraș & liliana trif
vezi mai multe poezii de: nutzu