Printre sălcii te-am zărit
Ca pe-un izvor adumbrit;
Cu frunzele încovoiate
Peste apele-mi îngenuncheate.
Cu ochii triști ca două scoici
Tu naști fiori de mamă, doici
Prin umbrele-mi de lemn
Cu zborul tău însemn.
Ai fața rază de lumină:
Albă, fină, un rid de cătină;
Îmi curgi printre tulpini
Precum uleiul din măslini.
Cu mâini de rouă crudă,
Cu frământarea ta cea nudă,
Mă cați printre destine
" Mărită-te cu mine!"
Îți mângâi gândul blând
-Sărut de stele tremurând;
În casa ta invită-mă la cine.
Pustiu' meu eu îl împart cu tine.
Tu, Domnul meu de verde
Și-al cerului când te mai vede;
Ai zâmbetul ca o cenușă groasă
Și gura ți-e misterioasă.
Adesea supărare-ți port
Dar e ca frișca de pe tort,
Mai dulce și topită îți vin
La tine-n vise mă alin...
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.