In memoriam
...
Și dintre noi rămână numai unii
Să povestească pentru mai târziu
Celor care de noi nimic nu știu,
Să știe și ei cine-au fost românii!
...
Poporul ce-a trăit aici odinioară
Și care n-a luptat pentru libertate,
Ci dormindu-și somnul cel de moarte,
A rămas fără frumoasa-i țară!
...
Izvor de doine, balade și colinde,
A fost acest popor fără demnitate,
Care n-a luptat pentru libertate,
Scânteia libertății neputând aprinde!
...
L-a dat pe Eminescu-acest popor
Cel mai viu și valoros dintre români,
Care-au tăcut precum niște nebuni,
Nepăsându-le de moartea țării lor!
...
Iar în memoria acestui trist exemplu,
De popor care-a dormit tăcând complice,
Cei ce vor fi pe-aici poate-or să ridice
O sărmană turlă, închipuind un templu!
...
Măcar pentru românul de valoare
Care-a iubit atât acest meleag
Ce i-a fost cât viața lui de drag,
Și i-a închinat versuri nemuritoare,
Lui Eminescu, poetul de la zei,
Să-i lase la mormânt bătrânul tei!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.