În noaptea lumii ai plecat tiptíl
Sǎ scapi de o minciunǎ în rǎspǎr
Şi sǎ o pui pe condamnat fitil
Sǎ simtǎ lame ascuţite-n pǎr.
Dar noaptea neagrǎ nu te-a reţinut
Cǎ erai prea plinǎ de otravǎ,
Iubeai himere din al tǎu trecut
Ce te serveau cu roze pe-o tavǎ.
Cǎ, oriunde ai pleca în lume
Soarele şi luna nu se schimbǎ,
Dacǎ sunt piatra din marea-n spume
În praful de stele tot se plimbǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.